Mă prezint ca Mountain Bike Coach!
Simplu ca mersul pe bicicletă? Da şi nu! Depinde de ce anume îţi doreşti de la bicicletă! Ca un om pasionat de pedalat ce sunt, pot să te învăţ să fii un mai bun ciclist amator. Aceasta înseamnă să ai o mai bună tehnică de pedalare şi de control a bicicletei, în condiţii de siguranţă, dar şi de voie bună pe traseu. Fie că e vorba despre o tură de plăcere sau ai decis să iei parte la primul tău concurs de mountain-bike sau poate ţi-ai fixat ca ţel atacarea primelor poziţii din clasament, îţi stau la dispoziţie cu experienţa căpătată în trei sezoane de competiţii, dar şi la cursurile de instruire în domeniul sportiv pe care le-am absolvit în această iarnă.
În anotimpul rece nu am intrat în hibernare, ci m-am transformat într-un pasionat „full time” al sportului, devenind Personal Trainer atestat de European Fitness Association şi instructor Scwhinn (R) Cycling Bronze Level. Revenind la coachingul în ciclism, acesta este un fenomen încetăţenit în ţările occidentale. Poate fi definit pe scurt drept o relaţie mai mult sau mai puţin formală între două persoane. Cel cu mai multă experienţă şi expertiză oferă consiliere şi sfaturi, iar cealaltă persoană trece printr-un proces de învăţare. Scopul acestui proces este dobândirea unor deprinderi tehnice care să permită amatorilor practicarea în deplină siguranţă a disciplinelor ciclismului şi participarea în deplină cunoştinţă de cauză la competiţii.
În România, coaching-ul este un termen care până acum şi-a găsit aplicaţie mai mult în sfera business-ului sau în diverse aspecte ale vieţii, acolo unde se doreşte obţinerea de performanţe. Ca şi mountain-bike coach am pregătit un pachet de programe, prin care amatorii acestui sport în continuă creştere îşi pot îmbunătăţi semnficativ abilităţile şi performanţele şi pot înţelege principii de bază de antrenament şi de nutriţie care descriu acest minunat sport.
Dacă te întrebi cine este acest Marc Sandu şi cum de am apărut în peisajul ciclismului, iată ce am de spus: sunt jurnalist moto din 2007, cu participări ca sportiv la multiple discipline moto având şi un titlu de vice-campion naţional la Rally Raid, clasa Amatori obţinut în 2010. După o accidentare pe motocicletă, la o cursă de enduro, am descoperit “întâmplător”, ciclismul. Bine, nu îţi imagina că până atunci nu mai mersesem pe bicicletă. Primea mea cursă a avut loc în îndepărtatul 1986, am concurat de Ziua Copilului pe un Pegas Robusta, reşind şi primul meu podium. Apoi, în anii ’90, când au apărut primele mountain bikeuri, dintr-o eroare părintească, părinţii mi-au cumpărat o semi-cursieră, cu care m-am dat mult, până prin liceu. Acei ani au fost cam tulburi în plan social şi sportiv, iar încercările mele de găsi pe cont propriu un club de ciclism la care să mă înscriu, nu au dat roade. Totuşi, îmi aduc aminte de un final de etapă din Turul României, prin 1994, şi cum pedalam după sportivi prin oraş. Apoi, am descoperit motociclismul şi mi-am investit toată energia în această direcţie, ajungând să îmi îndeplinesc, mai multe visuri, după nişte experienţe cu joburi “birocratice”, să lucrez la cea mai “tare” revistă moto din România spun şi acum, Motociclismo: am stat de vorbă cu Cyril Despres – castigator al Dakarului, cu Christian Pfeiffer, campion mondial de stunt riding, am luat startul în curse de motocross, enduro, supermoto, rally raid şi în Romanian Superbike, am călătorit şi am testat peste o sută de motociclete şi am căzut cu una singură, care de fapt era un … scuter. 🙂
În 2009 doream doar să mă folosesc de antrenamentele de ciclism, pentru recuperarea unei complicate fracturi la femur în urma unui accident la o cursa de enduro. Doi ani mai târziu, participam la prima mea cursă de mountain-bike, poate nu întâmplător Prima Evadare, iar în 2013, am fost acceptat în sânul echipei de amatori KTM Cycling Team. Sezonul trecut am participat la 26 de curse de mountain bike şi de şosea am reuşit primele podiumuri. Consider că am învăţat multe din această aventură şi am multe de împărtăşit cicliştilor amatori. Am acumulat şi multă teorie, despre care vom mai vorbi. Le mulţumesc cicliştilor din categoria Elite pentru constanta inspiraţie pe care mi-au asigurat-o şi consider, că-i pot îndrepta pe adolescenţi în direcţia lor şi că deocamdată îi pot învăţa pe amatori, să îşi trăiască pasiunea pentru acest sport, cât mai profesionist!