Cum sa pleci in Calatoria spre Centrul Pamantului.
Calatoria spre Centrul Pamantului se apropie. Este prima cursa a noului sezon si o ocazie excelenta de a testa… apele, ca tot mergem la 200 de metri sub pamant. Poti sa vezi cum stai in raport cu concurenta, mai iesi din rutina antrenamentelor hibernale si poate testezi o noua bicicleta sau macar o noua componenta, pentru ca e foarte probabil sa iti fi imbogatit peste iarna panoplia de curse. Iata cateva idei despre cum sa pregatesti aceasta cursa.
In primul rand, programul este diferit fata de cursele de… suprafata si vom sta aproape o zi intreaga sub pamant. Ar fi pacat sa te prezinti la start nealimentat sau sa alergi prin salina dupa apa sau dupa un baton de te miri ce s-o gasi pe acolo. Vei pleca cel mai probabil dis de dimineata de acasa, mai ales daca esti din Bucuresti, tentatia sa sari peste micul dejun va fi mare, poate te vei opri la o benzinarie sa iti iei apa in ultimul moment, stiu lucrurile acestea, din experienta.
De aceea, sa incepem cu cel mai simplu lucru: un PET de apa la 5 litri rezolva problema. Va fi mai greu de carat dupa tine, dar rezolva o problema importanta. Poti sa adaugi un isotonic, pentru a-ti pregati bidonul.
Micul dejun: intrucat orele de start pentru cele doua manse de calificare sunt 12:00 si 13:30, situatia devine putin mai complicata. Joe Friel – ati ghicit calauzitorul meu spiritual 🙂 , sugereaza in dimineata cursei 200 de calorii pentru fiecare ora ce ramane pana in momentul inceperii incalzirii, dar, desigur acest lucru nu e fezabil in cazul de fata. De aceea, o solutie poate fi sa luam micul dejun in doua etape: prima sa ne asigure suficienta energie pentru a ajunge la cursa, imediat dupa ce ne trezim. Asa ca putem servi rapid o gustare matinala de 200 – 400 calorii, cu indice glicemic moderat – musli, fructe – ananas, mango, kiwi, grapefruit (tine foarte bine de foame, avand insa un indice glicemic mic), paine integrala. Odata ajunsi la Salina, in jurul orelor 9, putem servi un terci de ovaz si/sau paine prajita cu unt de arahide si gem, desigur, aduse de acasa. Astfel, pana la incalzire/start ne raman 3 si respectiv 4 ore pentru digestie.
Sub nici o forma nu ma erijez in expert in nutritie, mai ales ca eu sunt tipul acela care in urma cu cativa ani se trezea cu 40 de minute inainte de ora la care trebuia sa ajunga la birou si daca era coada la chioscul cu Fornetti, facea foamea pana la pranz. Ciclismul este sportul care m-a ajutat sa imi schimb obiceiurile alimentare si nu numai, iar acum, nu concep sa plec de acasa fara sa fi servit micul dejun.
Presupunem ca ne calificam in finala, ceea ce inseamna ca riderii care au alergat in mansa doi au doar 40 de minute la dispozitie sa se repuna in ordine pentru start! Corpul va fi deosebit de “deschis” la carbohidrati si poate ca deja veti spune ca vreau sa va transform in bucatari, niste “rice cakes” ar merge la fix. Daca nu, as opta pentr “discurile” de orez si ciocolata care se gasesc pe la Mega Image sau de ce nu, un “recovery shake” pe care il poti lua de-a gata de la producatorii specializati. E posibil sa am un sufertas cu paste gatite cu o seara inainte, din care sa iau cateva inghitituri in functie cum ma simt. Cred ca ati inteles deja, obsesia mea e sa nu mor de foame! 🙂
Iar acum, partea cu adevarat distractiva: pedalatul! Se impune o tura de recunoastere cu testare a aderentei– lucruri pe care, recunosc, nu am mai avut timp sa le fac acum doi ani – poti citi ce s-a intamplat aici – iar pozitionarea la start e destul de importanta. Gaseste cea mai scurta linie care te duce in primul viraj si incearca sa stai in acea zona de plecare.
Acum doi ani, “linii” de saci cu sare se gaseau pe traseu. Acestea pot fi sarite din bunny hop, fiind mult mai abordabile si mai iertatoare decat trunchiurile de copaci sau daca nu esti sigur de aceasta manevra, pompeaza si ridica fata, pentru ca ea sa treaca peste. In functie de cat de bine stapanesti bicicleta, poti sa te folosesti de roata spate care sa te arunce din sac, rezultand o saritura frumoasa. Daca esti incepator/incepatoare, nu incerca aceste manevre si salta doar fata peste sac. Sub nici o forma nu frana chiar inainte de sac, regleaza-ti viteza din timp! Chiar imi aduc aminte ca un rider s-a dat bine peste cap, franand panicat si necontrolat inaintea de trecerea peste o stinghie de lemn ce acoperea un cablu, din fericire scapand teafar, dupa sperietura initiala.
La intrarea in tunel, organizatorii au asezat saci intr-un format asemanator cu cel al spitelor unei roti, asa ca daca o luai prin zona… butucului, lucrai putin cu suspensiile si scurtai topaiala peste trei sau patru linii de saci si castigai ceva timp. Se poate vedea pe stirea DigiSport, chiar la sfarsit, linia pe care am luat-o, se pare ca le-a placut operatorilor. 🙂
Revenirea din tunel este o zona foarte rapida, in care se poate merge pe placa mare – pinion mic, dar, cu riscurile de rigoare. Acum doi ani, trebuia trecut peste o stinghie de lemn care proteja un cablu, mentionata deja, asadar o zona care cere atentie maxima.
Ca si alegere de cauciucuri, la prima editie am alergat pe Maxxis Aspen, gume de fuga, am incasat o tranta pe tunel, dar cred ca mai degraba de la faptul ca am intrat cu viteza prea mare intr-un viraj. Anul acesta, intrucat Vredestein a devenit principalul sponsor al KTM Cycling Team, voi alerga pe Vredestein, dar inca nu stiu exact modelul. 🙂 De notat ca ma bazez mai mult pe prundenta si pe feeling, pe lucratul cu greutatea corpului si o tehnica a la cyclo-cross. Dar, asta nu inseamna ca Vredestein nu au un cec in alb din partea mea.
Ca incheiere, intrucat multa lume m-a dojenit ca imi “distrug” bicicleta, pot spune doar ca dorinta de a concura e mult prea mare si ca dupa Calatoria spre Centrul Pamantului, bicicleta va fi bine curatata si spalata, iar apoi tratata cu Muc Off Bright and Shine. De mentionat si ca in 2013 nu am observat ca sarea sa fi afectat Idealul Boommax cu care concuram pe atunci.
Mult succes!