Cum sa cobori pante (mai) abrupte pe MTB

Cum sa cobori pante (mai) abrupte pe MTB

Ultima parte a primei coborari de la concursul Lupii Dacilor, Campulung Muscel este un segment in care, din pacate, numarul celor care coboara pe langa bicicleta e covarsitor mai ridicat decat al celor care o fac pe bicicleta.

Ce e de facut pentru a te bucura in siguranta si pe bicicleta, de aceasta bucata de coborare? Nu trebuie sa fii grozav pe tehnica nici sa excelezi la capitolul curaj, trebuie doar sa aplici niste proceduri care se imbunatatesc in timp.

Asadar, e suficient sa adopti pozitia de atac, sa iti lasi greutatea in pedale, sa impingi bazinul in spate concomitent cu coborarea trunchiului, atentie mare, fara a flexa prea mult genunchii insa! O greseala frecventa este sa te pozitionezi in fata seii, ceea ce va muta centrul de greutate prea mult pe fata riscand sa te arunce peste ghidon! Probabil ai mai auzit, trebuie sa simti partea mai lata a seii, intre aductori (interiorul coapselor) si doar foarte rar este necesar sa te pozitionezi complet in spatele seii. Aceasta “strica” echilibrul bicicletei, usureaza fata si te pune si intr-o pozitie din care nu mai ai control asupra ghidonului. Doar in pasaje foarte scurte si abrupte de tip XCO este necesar acest lucru, lucru pe care il putem discuta cu alta ocazie.

O aproximativa pozitie pe coborare, la Carpathian MTB Epic, ziua doi, de undeva de la peste 2.000 de metri altitudine. La fel ca si ceilalti concurenti, ramasesem efectiv fara frane si trebuia cumva sa ajung la poalele muntelului fara sa o dau de gard. Observa pozitia truchiului, aproape paralel cu solul si coatele sus, pentru a putea cat mai bine ghidonul. Foto – nimeni altul decat Dragos Mitroi, Freerider.ro

Ca si franare, foloseste frana fata ca frana principala, fara modulari prea puternice pentru ca acestea vor destabiliza furca, pastreaza-le pentru spate, care ajuta, fa din acesta o “ancora” ce se tareste in urma unei nave, incetinindu-i inaintarea. In momentul in care simti ca roata spate se blocheaza, moduleaza din maneta.

De pe la coaching adunate – iata-l pe Marius, intr-o pozitie de atac, binisor adoptata – in sensul ca poate fi putin mai agresiv cu coatele si trunchiul. Ideea este ca in pozitie de atac poti sa faci cam orice, inclusiv sa cobori scari.

Personal, prefer sa am tot timpul franele usor incarcate – ca un foc ce arde la intensitate reduse si sa lucrez cu presiunea manetelor in functie de cat de abrupta este panta. Astfel, suspensia sau suspensiile bicicletei raman mai stabile, pastrandu-se implicit controlul. O greseala destul de frecventa, este sa lasi bicicleta sa curga la vale, sa acumuleze viteza, iar apoi sa te “infingi” in frane, manevra care se poate solda cu o rasturnare. Mai ales daca franezi puternic roate spate- de teama des intalnita ca roata fata sa nu te puna in cap, aceasta se va bloca, va incepe sa “topaie”, colectand denivelarile solului, bicicleta se va pozitiona oblic pe directia de mers si te va trimite peste ghidon.

Panica si transpiratie, de ce sa mint! Cozia MTB, 2015 si faimoasa furca Lauf. Coborarea era foarte alunecoasa, trebuia sa fii foarte atent cu modularea franelor, cu alegerea unei trase cat mai “fine”, stateam ca pe ace, in fine, am ajuns la vale, am ajuns la finis si spre surprinderea mea, am castigat si categoria de varsta, la Amatori 30-39, ceea ce, era tot ce imi doream si ce visam, in 2011, cand m-a prins microbul curselor.

Cauta intotdeauna cea mai simpla si mai curata trasa si fii mereu constient unde te indrepti, sau mai simplu, ridica privirea din ghidon! Cam asta ar fi de spus 😀 la o adica merge si pe slickuri! 😀 In cazul fata, m-am riscat sa fac o tabara MTB completa pe Continental SpeedKing, e drept pe vreme uscata si nu am avut nici o problema. Chiar imi pun problema daca nu ar trebui sa vin la Lupii Dacilor chiar cu acest set de cauciucuri.

Toate bune si frumoase in aceasta coborare clasica pentru traseul de XCO din Parcul Tineretului, Bucuresti, “baiul” este ca protagonistul “agata” mai mult sau mai putin intern tija de sa si saua, roteste interior genunchii, ceea ce-i limiteaza posibilitatea de a amortiza din socuri cu corpul, este prea rigid, si, din nou, il poate trimite peste ghidon. Nota bene, genunci trebuie sa ramana paraleli cu cadrul sau chiar usor spre exterior, pentru a te folosi de intregul corp ca de o prelungire a suspensiei bicicletei. Citeste articolul despre pump-track aici, pentru ca aceste lucruri se leaga.