Am participat la primul concurs de Enduro din România! De Mountain Bike!
Ar fi mers un jump nu zic că nu, in fotografia de deschidere, dar am făcut traseul la prima vedere. De aici şi sfatul să vă prezentaţi cu o zi măcar mai devreme la cursă, pentru recunoaşterea probelor speciale. Pot spune că sunt mulţumit de rezultatul final, 30 din 58, ştiu ce am făcut bine şi ce am greşit. Lipsa recunoaşterii m-a “taxat” la secţiunile tip “rock garden”. Am invăţat că nu are sens să cobori şaua pe un hard tail de XC pentru că îţi pierzi grav eficienţa pe urcări şi nici la coborârile rapide, nu foarte abrupte nu pot spune că ai de câştigat. De ţinut minte pentru următorul concurs de enduro!
Mai ales că să particip la un concurs de enduro pe două roţi motorizate, a fost în urmă cu ceva timp, un mare vis pentru mine. Iată că până la urmă visul meu s-a îndeplinit, inclusiv în manieră motorizată, dar şi într-o manieră la care pe atunci când eram moto jurnalist nu m-am aşteptat, mai exact în forma unei curse de enduro… MTB! “Utilajul” este un KTM Myroon Elite 29, iar echipa KTM Cycling, alături de care am fost anul acesta la 25 de curse (nota – 2013), reuşind cel mai frecvent să mă clasez în top tenul categoriei mele de vârstă şi chiar să prind patru podiumuri. Ajunge însă cu lauda de sine, sunt convins că enduriştii noştri … motociclişti sunt curioşi să audă cum e să faci enduro fără motor, doar bazându-te pe forţa pedalelor.
Ei bine, asemănările sunt mult mai multe decât mă aşteptam. Pe 3 noiembrie 2013, la Metal Enduro Reşiţa am întâlnit aceleaşi cote ridicate de adrenalină, de implicare fizică, aceleaşi poteci de munte, aceleaşi păduri întunecoase… Însă, ca să o luăm concret, lucrurile au stat cam aşa: 4 probe cronometrate pe care estimez variind între doi şi patru kilometri şi etape de legătură, pe urcare, cu timp limită de parcurgere, destul de lejer, ca pentru primul concurs de acest gen din România. În total 35 de kilometri, aşadar, cam jumătate din parcursul unui concurs de enduro moto, clasa hobby. Iar asta nivelează niţel diferenţele spun eu. Cum ar fi să pedalezi de exemplul traseul de la Lăzarea? La Reşiţa, câştigătorul a fost unul surpriză, deşi eu mizam încă înainte de start pe prezenţa sa în top five: Simon Cobianu, un rider de XC, care anul acesta nu a făcut “decât” să câştige Triada MTB la Amatori, alături de alte curse. Porţiunile de urcare din probele speciale, scurte şi intense i-au adus oarecum la egalitate pe rideri, chiar dacă unii mizau mai mult pe skills şi pe bicicletele full suspension high-end, în timp ce alţii, printre care şi subsemnatul, pe forma fizică şi comportamentul 29er-ului din carbon pe zonele nu atât de înclinate şi pe cele câteva porţiuni scurte de urcări.
Ideea e că trebuie să fii un rider complet pentru enduro. Spre deosebire de popularele curse de XC-Marathon, aici chiar trebuie să te împaci cu bicicleta şi să le ai cu flow-ul pe un single trail, dar în acelaşi timp, nu trebuie să te culci pe urechea abilităţilor tehnice ci trebuie să fii şi în formă din punct de vedere fizic. Enduro MTB nu e nici pe departe la fel extrem şi nici de periculos ca un concurs de Down-hill, săriturile sunt cuminţi, nu există dropuri, dar asta nu înseamnă că e mai puţin distractiv. Sportul e în plină creştere la nivel mondial şi deja se vorbeşte de apariţia unei serii de curse enduro MTB în România. Plus că există mulţi rideri înfocaţi.
Dacă e să ne raportăm şi la costuri, o bicicletă de enduro nouă, iar aici eu m-am îndrăgostit de KTM Lycan, costă cam o motocicletă de enduro second hand bună. Poţi merge şi pe hard tail, dar părerea mea este că nu te vei bucura la fel de mult de traseu. Ca echipament ai nevoie de o cască stil cross, dar mai bine mergi pe cele de MTB, pentru că una de motor e prea grea, un rucsăcel de enduro ce include şi protecţia de spate, genunchiere mai light şi poate o pereche de underpants cu protecţii, eu aveam de la moto aşa ceva. Vestea bună e că, evident nu ai nevoie de cizme, doar de nişte tenişi mai speciali sau pantofi SPD, mai ieftini.
Restul cheltuielilor? Poţi uita de benzină de exemplu, iar un crash e mai ieftin, îndrăznesc eu să cred… Dar, nu încerc să scot aici o disciplină câştigătoare ci mai degrabă merg pe ideea potrivit căreaia ele sunt complementare! Tot mai mulţi rideri de la noi înţeleg că pregătirea fizică este extrem de importantă pentru pilotarea unei motociclete, indiferent că e vorba de un supersport sau de motocross, aşa că un weekend de pedalat la munte poate fi extrem de util.
foto: Mihai Leu, Freerider.ro