Remember Garboavele XC 2012: Debut perfect de sezon

Numarul 77 mi-a adus noroc: locul sapte la tura scurta, in categoria de varsta, cu mult peste asteptari si, pentru prima oara in agitate mea existenta, un bilet norocos la tombola. De altfel, toata cursa a fost “cu noroc”: desi toata lumea se astepta la ploaie, vremea a tinut cu sportivii si am avut parte de multe ture rapide prin frumoasa padure de la Garboavele, printre copaci inmuguriti si pajisti ce incepeau sa prinda contur. De data asta am fost la concurs cu gasca numeroasa, din care a facut parte si Leo, amicul meu de la Arges Winter Race, care si-a calcat pe inima si nu a mai mers cu trenul. Am descins la Garboavele aproape la fel ca o echipa profesionista, cu opt biciclete fixate pe plafonul unui Opel Vivario, le-am dat jos, ne-am echipat si am trecut la treaba.

Desi nu ma consider in forma nici fizic si nici psihic, tributar chiar unei recaderi de o seara in patima fumatului, am reusit totusi un rezultat destul de bun la Amatori. 15 minute distanta de podium par o eternitate, dar cand ma gandesc ca de fapt a fost vorba doar despre o jumatate de tur, parca visul meu, podiumul, devine mai realizabil sezonul asta. Am plecat de undeva din mijlocul plutonului, ca deh se-nghesuie toti la in fata la start de parca fi alde ciclistii de pe Eurosport, dar personalitatea mea de motociclist “evil” si-a scos putin coltii, deoarece am avut cateva miscari de MX in inghesuiala, intrat in viraj cu derapaj… Apoi am prins un rider care pe un sant efectiv a reusit o poseta cu bicicleta, in fata mea, nu credeam ca se poate asa ceva fara motor, dar veti vedea pe video.

Tot nu am fost in stare sa-mi procur un tricou de ciclism...

Tot nu am fost in stare sa-mi procur un tricou de ciclism…

In turul trei m-am simtit cel mai in forma, si am fost ajutat foarte mult de un rider de la Avansati care m-a depasit, l-am prins in urma pe o coborare care nu stiu daca s-ar fi putut face mai rapid nici pe motor, am reusit sa raman agatat de el si sa ma tarasc, cu inima explodand, pe o urcare pe care doar atunci am reusit sa o fac complet pe bicicleta, ocazie cu care am depasit multi concurenti. Parca ma lipisem de o masina de Politie, facandu-si loc printr-un oras aglomerat!

Traseul a fost de nota 10 si am putut specula micile diferente de nivel si sa imi iau trase, simtandu-ma ca la enduro. Doua coborari unde adrenalina putea sa circule in voie si doua urcari care iti cereau sad au ultima farama de energie, iar in rest multe viraje si zone de viteza, nu pot decat sa le multumesc galatenilor ca au pus la punct o cursa atat de faina si celor de la BikeSidepentru ca au venit rapid cu nou lant (Shimano SLX) dupa ce martea trecuta, cel vechi a decis ca e cazul sa intre intr-o vacanta pe termen nelimitat. Se anunta multe antrenamente in zilele urmatoare, pentru ca planul meu de a merge acasa de Paste este: Bucuresti – Sighisoara – tren (cu nashul, Leo… ), Sighisoara – Targu Mures – Ideal Boommax.

Multumuri pentru foto Bogdan Avramescu

Comments are closed.