Mic indreptar de pedalat pe noroi

Mic indreptar de pedalat pe noroi

Cum de la “Ziua B” incoace ploile nu ne mai lasa, am sa incerc sa pun cap la cap ce am citit si ce am trait vis a vis despre mersul pe noroi. Cert este ca de cand merg la curse de mountain-bike, doar patru au fost ocaziile in care am dat piept cu noroiul si anume, prima mea cursa, Prima Evadare 2011, Emmedue Cup, tura lunga in 2012, Padurea Craiului Marathon si recent desfasurata cursa de la Cernica, prima din calendarul Riders Club pentru acest an. Acum imi dau seama ca am fost complet scutit de noroi in 2013, dar la cum se arata vremea, e posibil sa avem parte de un sezon ploios, asa ca sper ca acest mic “indreptar noroios” sa iti fie de folos. Desigur, nu am pretentia ca am epuizat subiectul, asa ca  parerea ta este bine venita!

Atitudinea conteaza enorm atunci cand pedalezi pe noroi. Daca pui totul sub eticheta “Fun”, ai sanse mult mai mare sa ajungi la finis. Inarmeaza-te cu rabdare si seteaza-ti ca prioritate sa nu strici bicicleta. Ce daune i se pot intampla dansei? Poti rupe lantul sau mai rau schimbatorul, iar de la placutele de frana, cam poti sa iti adio, pentru ca se uzeaza foarte rapid in astfel de conditii, pamantul si apa compun o pasta super abraziva care pur si simplu se infrupta din aceste consumabile. In rest e foarte important cum iti tratezi bicicleta dupa cursa, dar despre asta vorbim mai incolo.

Vorbeam despre atitudine. Ramai Zen. Ai intrat in hora, iti mai ramane doar sa joci adica sa pedalezi. Cu cat inaintezi in cursa, fiecare pasaj – mai ales in urcare, unde-i vezi pe ceilalti concurenti impingand obiditi la biciclete, are un dar aparte sa te enerveze. Tinand cont ca oricum esti intr-o situatie delicata, poate ploua torential si temperatura e scazuta, nu are rost sa iti irosesti energia pe ganduri negative. Concentreaza-te asadar si imparte cursa pe sectiuni mici, pe care le bifezi una cate una. Fii tu dirijorul propriului discurs interior! In loc de a te concentra pe apa din pantofi, de exemplu, poti sa te feliciti pentru ca ai trecut printr-un pasaj dificil pedaland si nu impingand bicicleta.

La cel mai mic semn de blocare a transmisiei, opresete-te sa verifici despre ce e vorba. Nu forta, mai bine pierzi un minut coborand de pe bicicleta si curatand cu mana noroiul de pe pinioane, decat sa rupi lantul sau schimbatorul si sa fii nevoit sa abandonezi.
La cel mai mic semn de blocare a transmisiei, opreste-te sa verifici despre ce e vorba. Nu forta, mai bine pierzi un minut coborand de pe bicicleta si curatand cu mana noroiul de pe pinioane, decat sa rupi lantul sau schimbatorul si sa fii nevoit sa abandonezi.

Tocmai de aceea e timpul sa vorbim acum despre tehnica de pedalat pe noroi. Pedalele SPD ajuta enorm aici, pentru ca iti permit sa aplici putere pe toata cursa de rotatie. Trebuie insa sa fii atent cum o faci: pune prea multa putere in faza de impins si roata spate se va invarti in gol, ezita doar putin pe faza de tras si ai sanse sa ramai impotmolit in noroi. Mersul pe noroi poate fi asemanat cu o lunga urcare, in care esti pe un pinion mare si ai o cadenta suficient de ridicata – 70 – 80 rpm, care iti va permite sa iti folosesti fibrele musculare lente – slow twitch, economisindu-ti energia. Tine asadar un ritm alert, dar nici nu pedala ca un hamster intr-o roata, irosindu-ti resursele. E bine sa ai tot timpul resurse pentru un sprint la 100 – 110 rpm, cand ai de trecut printr-o … situatie si mai noroioasa decat cea in care te afli.

De stiut: daca incarci roata spate, lasandu-ti greutatea in sa, vei obtine mai multa tractiune, daca iti lasi greutatea in ghidon, vei obtine grip pe roata fata si un control bun al directiei, iar daca te ridici in pedale, punandu-ti greutatea in bottom bracket, in special pe coborari, castigi stabilitate si poti controla eventualele derapaje ale bicicletei.

Sistemul propioceptiv, cel care ne informeaza despre pozitia in spatiu a corpului nostru este foarte mult implicat in controlul bicicletei pe noroi. Pentru a-l ajuta, e bine sa ramai relaxat, cu trunchiul, mainile, picioarele si soldurile cat mai putin tensionate, tine centrul de greutate cat mai pe mijloc si mai jos si… imprieteneste-te cu bicicleta. Decat sa te lupti cu ea, mai bine sa o lasi sa face ce vrea, imprimandu-i doar trasa, fara a cauta sa o impui tu. Pentru asta vei avea mult de lucru cu echilibrul, dar cu cat te programezi mai mult pe modul “Fun”, decat sa privesti situatia ca o corvoada, cu atat iti va fi mai usor. Pentru echilibru, mai poti exersa track-stand, pedalatul off-camber – tinand o cota de nivel pe o panta si chiar derapajele controlate, pentru ca vei avea mult de lucru din ghidon, cu contravirarea, atunci cand bicicleta va dori cu tot dinadinsul sa se puna de-a curmezisul pe carare.

A-propos de carari, e timpul sa vorbim putin si despre traseu si despre permanenta evaluare vizuala a acestuia. Pentru ca oricum nu pedalezi cu super viteze pe noroi, ai tot timpul din lume sa iti iei trasa, iar asta inseamna sa evaluezi starea traseului, in cautarea celor mai tari zone, care ar trebui sa fie destul de vizibile. Daca esti la munte, cel mai indicat este sa o iei direct prin micile fagase taiate de apa care se scurge la vale, pentru ca acolo vei intalni mai mult piatra spalata si pietris, daca nu ai acest noroc, cauta peticile de iarba si cauta sa intri pe marginile potecii. Chiar la Ziua B, in plin camp, am observat cum lumea insista sa o ia pe cea mai “batuta” cale, aceasta insemnad in acest caz, traversata de zeci de cauciucuri, cand, doar un metru sau doi mai in lateral, pe iarba, se putea pedala macar o idee mai bine. Daca tii la pozitia ta in clasament, evita sa intri in lunga procesiune de rideri care isi imping resemnati cu soarta bicicleta si nu iti fie teama sa o iei direct prin balti, oricum esti ud(a) din cap si pana in picioare, asa ca, zau, ce mai conteaza! Tot luand-o prin balti, iti mai cureti noroiul adunat pe transmisie, furca si bascula.

Observa te rog trase pe care am ales-o. Daca o luam prin balti, as fi consumat mai multa energie, fara a fi mai eficient.
Observa te rog trasa pe care am ales-o. Daca o luam prin balti, as fi consumat mai multa energie, fara a fi mai eficient.

Cum iei virajele pe noroi? Multe sunt de spus la acest capitol, iar ce trebuie stiut este ca se aplica aceleasi reguli ca si pe uscat. Cobori pedala de pe exterior, apesi in ea cu incredere, iti iei o linie exterior – interior – exterior si privesti spre iesirea din viraj si nu la roata fata care se lupta cu mocirla. Personal, in putinele viraje care s-au putut lua cat de cat in viteza la Cernica la “Ziua B”, am incercat sa atac virajul cat mai larg, aplecand cat mai putin bicicleta si incercand sa imi pastrez cat mai mult viteza atat de greu obtinuta 🙂 .

Sub nici o forma nu vreau sa fiu un avocat al mersului pe noroi. Acesta taxeaza din greu bicicleta, pentru ca dupa o astfel de cursa trebuie sa inlocuiesti placutele de frana, lantul nu mai e ce a fost si ai de gresat butuci, bottom bracket, gatul furcii, cuvete, schimbatoare… Ba pana si echipamentul, dupa Cernica, l-am “prespalat” manual in cada, inainte sa indraznesc sa il pun la masina, unde a fost spalat de doua ori pentru ca la prima purtare, inca sa imi mai zboare un strat fin de pamant din el. Curata bicicleta imediat dupa cursa, curata lantul, pinioanele si greseaza imediat lantul, daca vrei ca a doua zi sa duci bicicleta la service. Sau, in caz ca ai doua biciclete, ideal e sa mergi cu cea mai uzata la cursa pe noroi sa nu te doara sufletul… Ai observat ca nu am spus nici un cuvant despre cauciucuri, ei bine, sincer inca nu am folosit asa ceva, dar cei de FreeRider sunt in tema, ca de obicei si cu acest subiect, asadar iti recomand acest articol.  . Din colectia de cauciucuri prezentate eu as merge pe mana Geax Gato Mud, pentru ca folosesc de sezonul trecut Geax Aka, de care sunt foarte multumit, pe uscat desigur.

Sper ca micul meu ghid noroios sa iti fie util si astept parerile si sugestiile tale. Tu ce faci cand e noroi?