Vidraru Bike Challenge 2019

Vidraru Bike Challenge 2019 | Ediția 6, proaspat incheiat, in sfarsit am avut ocazia sa particip, la tura lunga de 90 km cu 2.400 diferenta de nivel. Se pare ca noua paradigma de abordare a curselor, in care vreau sa savurez actiunea fara stresul podiumului, functioneaza! Cred ca de aceea mi-am luat si baggys Cannondale! 

Am ajuns la barajul Vidraru pe asfalt, impreuna cu primul grup, apoi am continuat intr-un ritm bun in off-road, fiind undeva in primii 15 la general. Nu am putut duce ritmul lui Vlad Urzica, care parea sa aibe probleme cu tubeless-ul, pentru ca l-am gasit de doua ori pe traseu m-am multumit sa-i apreciez din spate tehnica de pedalat. Am constatat ca am un “gremlin” pe care daca il stresez cu faze gen “nu te lasa, da tot ce faci”, el se supara si ma face sa merg mai rau, in schimb daca il las in pace, acest gremlin imi da el bice sa merg mai repede. Ceea ce s-a intamplat pe lunga urcare spre kilometrul 50, unde doar spre sfarsit am fost ajuns, spre surprinderea mea de riderii de la HPM si de puternicul Romulus Vesteman. Am reluat insa ritmul si am reusit sa ma mentin, simtindu-ma foarte fresh, probabil de la aerul rece.

Pe coborari, lucrurile nu s-au intamplat insa asa cum mi-as fi dorit, ceea ce nu m-a scos din zen insa. De dimineata constatasem ca am furca prea moale, lucru care s-a simtit imediat, dupa 2-3 bottom out, din care unul a rezultat in prelungite manevre de salvare, a trebuit sa o las mai moale, pentru a proteja furca, pierzand cateva pozitii. Totusi, inca in valonatul de pe creste, riderii erau in raza vizuala si reuseam sa ma apropii. Din pacate, la intersectia cu traseul mijlociu, fabulosul SRAM Eagle NX o fi simtit ca planific sa il inlocuiesc noul X12 de la Shimano, pentru ca s-a gandit sa arunce lantul de pe o rotita de la patina, trebuind sa ma opresc, bla, bla, sa trag de el, dar tot nu m-am enervat, in schimb am pierdut gremlinul care imi dadea flow. Am mai pierdut si o pozitie in fata lui Razvan Jipa, care din ce vad in clasament s-a tot dus si i-a depasit si pe cei din fata.

Pe segmentele de coborare care deveneau din ce in ce mai dese am fost hartuit putin de un full, ceea ce deschide un nou capitol, poate mi-ar fi si mie bun un full! :))) Apoi, pentru ca urma un valonat, am aplicat tot ce am stiut sa ma distantez, in vederea coborarii finale si credeti-ma sa putea castiga viteza la iesirea din viraje……Auzisem ca traseul de la VIdraru nu e greu, nu e tehnic, dar in opinia mea, daca mergi tare, devine tehnic si greselile la astfel de viteze mari pot avea consecinte foarte grave. A propos de asta, ati observat cred ca am evitat sa fiu moralist si sa fac tam-tam cu treaba asta cu MTB coaching-ul dar am vazut multa lume pe traseul mijlociu, care, neadaptand pozitia corecta pe coborare, se expunea constant riscurilor unei cazaturi. A propos de coborare, aceasta mi s-a parut foarte solicitanta, imi spuneam in mod constant sa privesc mai departe, mai in fata, ma luptam in mod constant sa inclin bicicleta sub mine, au fost cateva momente ciudate, in care geometria lui F-SI4 m-a facut sa scot piciorul ca la motocross, dupa aceasta cursa mi se pare o bicicleta care la viteze mari trebuie pilotata cu o mana foarte puternica, ceea ce a facut lucrurile cu atat mai interesante. Sau am nevoie de mai multe curse cu ea.

Sunt foarte multumit si asta cred ca spune ceva, deoarece singurele mele experiente pe MTB din acest sezon au fost cele trei MTB Skills and Boot Camp, in rest m-am antrenat in exclusivitate doar pe sosea. Am incheiat pe pozitia 22 la general si pe 6 in clasamentul amatorilor licentiati FRC, iar aceasta imagine, singura pe care am gasit-o dintr-un album care ar fi trebuit sa fie plin de poze din peisaje macar spectaculoase e taman de la finish.:)))