November Cross 2019
November Cross Micasasa: una din acele curse…faine! De la care pleci multumit, indiferent de rezultat, in ciuda unor eforturi care mie incep sa mi se para din ce in ce mai mari. Pentru o ora de cursa in CycloCross Nation conduc cam 1.000 de kilometri si nu asta ar fi problema ci faptul ca la cateva ore dupa ce ajung acasa incep “munca” ca majoritatea muritorilor de pe aceasta planeta greu incercata. Asa ca m-am gandit ca daca la aceasta cursa nu voi merge bine, urma sa arunc prosopul alb si sa fiu doar soigneur si sofer pentru Roxana, la Timisoara, Oradea si Cluj, iar ma ia ameteala cand ma gandesc la efortul logistic implicat. Nu e de mirare ca suntem singurii “bucuresteni” care participa…
Din fericire, dupa cum s-a vazut cred pe filmarea de ieri, atmosfera de la Micasasa a fost superba. Bicicleta, trecuta prin atelierul lui Stefan Morcov Basso a fost la inaltime – mai in gluma, mai in serios, Maestrul spune ca fiecare cursa la care bicicletele mele servisate de el rezista e ca si cum ar trece un test greu pentru el dar si aici e greu, pentru ca dupa ce inchei munca, tarziu, dupa 21:00, pentru ca mi-am lasat deliberat orele din jurul amiezii libere sa ma pot antrena, trebuie sa merg pana la Basso si asta imi ia aproape doua ore…
Din fericire, experienta in saua unui ciclocross se apropie de ceea ce se poate numi pilotaj, chiar daca din afara nu se vede si asta compenseaza pentru toata oboseala. La Micasasa mi-am propus sa fiu cat mai fin cu bicicleta si pot spune ca mi-a iesit 90%. Dupa start, aici am o problema pentru ca neindemanatecul din mine intra lent in pedale, am tras ca la douazeci de ani pana in primul viraj si am recuperat pozitii, am mai recuperat una pe un viraj in urcare, apoi am tras ca la 30 de ani si m-am trezit pe locul patru, dupa un campion national, un junior puternic si un alt rider puternic care de la anu va fi cu doua nu una, categorii de varsta mai tanar.
Stiam ca e ceva efemer, pentru ca e posibil sa ma fi ajuns varsta, 40 de ani, dar m-am luptat pentru fiecare trasa, fiecare pedala, fiecare hop, nici nu se poate defapt altfel la ciclocross. Am revenit pe cinci, unde cred ca Elisei Miron a avut pur si simplu mai multa vointa pe final si a trecut si el se mira pe o linie dreapta, lasandu-ma sa ma intrec cu colegul sau de la Nomad CST Merida, Sergiu Balauca, unde o foarte mica greseala din partea mea a condus la una mai mare, cazand pe zona cu nisip, ceea ce m-a facut sa inchei cursa pe locul 7. Nu suna prea “periculos” dar mi-am demonstrat ca pot sa fiu competitiv si asta conteaza cel mai mult.
Multumesc celor care m-au sustinut in acest sezon, dedicat proiectului Haute Route Pyrenees: #mtbskillsandbootcamp – Postural Alignment by Tiberiu Vintiloiu – High Energy Romania – Science in Sport România – Nutriționist Sportiv – Roxana Sandu-Radu – #originalware – Otto Broker – Sophia Bucureşti – librărie&editură – Michel Guillaume
foto – Daniel Sardan, NoMad Merida CST