Mi-a luat doi ani sa fac Prima Evadare pana la capat pe ciclocross

Prima Evadare 2019: pentru a scrie despre asa ceva, trebuie sa desecretizez oficial Prima Evadare 2018, in care din exces de zel am evadat din greseala, ajungand primul in virajul de la Zoo, tocmai pentru a imi pierde ambele lentile de contact, ceea ce a provocat o pana de cauciuc. Nemaivazand si neintelegand mare lucru din ce se intampla, am nimerit fix intr-una din cele doua gropi ce asorteaza intrarea in padure, marcand cel mai timpuriu abandon din istoria Primei Evadari. Adica, nici macar nu am apucat sa ajung in padure, dar m-am ales macar cu o poza foarte faina, purtand numarul 46, si luand hole-shot-ul.

Asadar, fata de ultima Evadare, aceasta Evadare, la care am evoluat sub egida numarului 69, a fost un succes incomensurabil. Am terminat cursa, in doua ore, pe pozitia 52, si teoretic si practic, cel mai aproape de podiumul categoriei, sub 1 minut!

Am incalecat din nou bicicleta CX a sotiei, tocmai pentru a continua povestea de anul trecut, dar si pentru ca e deosebit de palpitant sa mergi pe “cursiera” pe campii si prin paduri. Iar concurenta de la ciclocross era cat se poate de acerba, cine cunoaste putin lumea curselor si se uita la podiumul de azi, poate sa confirme acest lucru. Felicitarile mele merg pentru Constantin Dumitrana, Adrian Moriu, Timotei Pacurar,Mihai Dudoiu si Cristian Doicescu, putine minute ne-au separat si fiecare dintre noi s-a aflat la un moment dat pe podium si a tras cu acul in permanenta in zona rosie,pe “documentate”. Sunt chiar suprins ca ceasul imi arata cea mai mare medie a frecventei cardiace de la un concurs, 172 bpm. Sunt cateva detalii pe care nu am sa arunc vina pentru ca nu am putut obtine o clasare mai buna, felul in care m-au depasit sportivii de pe podium a fost sec si net, si ei la randul lor s-au confruntat cu probleme. Clar nu am reusit insa sa gestionez o presiune de 4 bari in Continental Mountain King, care inainte sa ma propulseze simteam ca parca sapa in zonele cu noroi lipicios, iar faptul ca am agatat o bucata de sarma, care m-a facut sa ma opresc, sa o extrag, punand un sabot intr-o pozitie in care a frecat janta, nu voi stii niciodata cata energie m-a facut sa consum in plus. Dar, ar fi fost imposibil sa fac pana si nici nu am facut! 😀

Iar, dupa cursa, o alta aventura, duba racing, esuata intr-un capac de canal de beton care s-a desprins la o parcare facuta in graba, de-a trebuit tractata taman cu un Renault Kadjar trimis de organizator, ocazie cu care le multumesc! Multumesc desigur si sustinatorilor si partenerilor:#posturalalignment #highenergyromania #sisromania #originalware#ottobroker #freeriderpunctro Roxana Sandu-Radu– team support #noi2team