Tari ca piatra gugulanii astia! Maratonul MTB al Tarii Gugulanilor

Va zic eu, “vicele” national en-titre la rally-raid, hobby desigur, ca citeste Mani asta si rade si cu derulatorul de roadbook de mine: mountain-bikerii astia nu sunt normali! Adica sa te dai tu imbracat intr-un soi de colanti, tricouri mulate si o casca cu multe aerisiri pe niste trasee care l-ar fi incantat pe primarul din Lazarea, asta e ceva ce cu greu pot intelege. Cert este ca duminica am ajuns in Poiana Marului, prin Muntii Tarcu, asta vine undeva pe langa Otelul Rosu, care este undeva pe langa Caransebes, impreuna cu Cezar Jipa, un tip de 61 de ani, nu pot spune mos, pentru ca s-a clasat inaintea mea la maratonul MTB la care ne inscrisesem!

O, Gas Gas, o KTM, o suspensii White Power si Ohlins, o platose, o genunchiere din carbon, neck brace, unde sunteti voi, ma gandeam eu panicat in timp ce coboram cu un Ralleigh Chinook dotat cu V-Brakes, probabil cea mai amarata bicla din concurs, pe un forestier cu lespezi de piatra, care ar fi putut figura cu brio in traseul de enduro de la Lazarea. Ba chiar am avut puterea de a-i comunica asta unei tinere domnisoare cicliste, ca traseul asta ar fi mai degraba de enduro, insa ea mi-a tras o palma parinteasca peste fund, spunandu-mi ca ma descurc bine. Iar fundul si implicit capul femural cel strapuns de tije  imi erau protejate de o pereche de Dainese Pro Short, de la Dual Motors, care din fericire de data asta nu au avut de lucru, singura lor misiune fiind sa o mire pe concurenta. A avut de lucru in schimb casca, deoarece am cazut fix in cap, pe o coborare poteca “tziki-tzaki”, care ar fi putut figura cu brio in repertoriul Red Bull Romaniacs, si pe care m-am incapatanat sa o fac pe bicicleta. Am aterizat exact intr-o tufa de mure, iar bicicleta jur ca a planat la un metru jumate prin aer! Asta se intampla dupa urcarea de 16 kilometri care ducea de la 500 de metri la 1.400 …

Cam asa arata asadar un maraton MTB in Tara Gugulanilor, un pamant inca de basm, care sper ca va fi ferit de vile kitchioase si conducatori de S-Klasse albe, ani multi de acum incolo. Am alergat la categoria Race, pe un traseu de 53 de kilometri, compus practic din doi mari munti, care au facut ca Prima Evadare si Cupa Emmedue, de altfel niste curse foarte frumoase, sa para  niste plimbari in parc.

“Gugulan” se numeste locuitorul tipic al Muntilor Tarcului, un ins care in vechime i se rupea de securitate si de comunisti, vazandu-si seren de rachia lui sau cel putin asta am inteles eu dintr-un articol despre acesti oameni.

Ii multumesc pentru fotografii lui Csegedi Imre din Targu Mures, sunt facute a doua zi dupa concurs, in timpul unei plimbari de relaxare.