Cum am descoperit cursele de mountain bike, gratie Primei Evadari 2011

Cum am descoperit cursele de mountain bike, gratie Primei Evadari 2011

Iata un articol pe care il redau exact asa cum l-am scris acum trei ani, exceptie facand explicatiile imaginilor, pe care le consider utile celor care vor sa participe pentru prima oara, la Prima Evadare. Mai ales daca se anunta ploi! Ceva s-a intamplat la aceasta cursa, nici acum nu stiu exact ce, dar cert e ca de atunci am devenit dependent de ciclism. Dar sa-i dam bataie!:

pentru a intelege mai bine spiritul competitional de pe la enduro. Si l-am tot inteles, pe 55 de kilometri, 90% prin pădure şi noroi, tare mi-a mai lipsit maneta de gaz. După vreo 7 ore şi jumătate, am terminat pe 366 din 580 de concurenti care au ajuns la final, pentru că restul până la o mie au abandonat, o, da, sunt un dur. Imi pare rău pentru că nu m-am agitat la start, plecând din coada plutonului, a fost frumos să depăşesc trei sferturi de cursă, dar primii trei sute de concurenti, nume mari într-ale ciclismului – cum ar fi de exemplu Gustav Robert (îl ştiti de la motocross), care a câştigat locul trei la categoria “Peste 40 de ani”, au facut traseul harcea parcea, exact ca la enduro. Ba, mai mult, pe traseu a fost chiar şi Jumba, care ar fi însoţit plutonul fruntaş cu a sa motocicletă de enduro.

start prima evadare
Asa se vedea startul la Prima Evadare 2011, tocmai din capatul plutonului. M-am asezat la urma de tot, asadar am abordat cursa cu timiditate si respect. In 2013, luam startul din primii 100. Te pot invata cum sa o faci, pentru ca, dupa cum vezi, am fost acolo, plouat si speriat, neindraznind sa ma apropii de linia de start!

Pe final, am dat chiar şi de un pinten inalt de vreo doi metri, exact ca la… enduro, şi noroc cu o domnişoară care a tras puţin de roata mea din faţă, că altfel nu treceam. “Trage de roată”, i-am şuierat eu profesionist, de sub casca de motocros, după care am ajuns la finiş, imaginându-mi că de fapt eram, evident,  la un concurs de enduro. Aş îndrăzni să spun insa că efortul fizic e mai mare la Cross Country MTB, aşa spune şi Robert “Robike” Gustav, în schimb nu trebuie să fii atât de concentrat ca pe o motocicletă. Adică 55 de kilometri are un traseu bun de enduro, e drept că nu au fost urcări, dar e o treabă să pedalezi pe aşa distanţă.

ralleigh chinook 2011
Nu ai nevoie de o bicicleta scumpa pentru a obtine rezultate la cursele de MTB Amatori. In cazul de fata, cu acest Ralleigh Chinook cu ale sale V-Brakes, furca Zoom entry-level sau caseta cu 8 pinioane, am reusit sa depasesc ciclisti semnficativ mai bine dotati. Pai, daca se fereau sa intre prin balti?

Acuma că m-am lăudat destul, îmi fac si mea culpa şi spun că deşi vânam un loc pe podium la categoria jurnalişti, poate poate mai îmbunătăţesc şi eu umilul Raleigh Chinook, cu V-brakes, m-am clasat pe locul 15 din 20, eu nu înţeleg ce jurnalişti au fost ăia. Pentru că de obicei, jurnalistul e o fiinţă care bea de usucă frunzele, fumează de stinge semineele şi are si o motricitate precară!

 

cum sa nu te echipezi pentru curse de biciclete
Before Prima Evadare 2011: am incercat sa incropesc eu ceva in materie de echipament, dar privind aceasta poza imi dau seama ca a iesit un tutorial din seria “Cum sa NU te echipezi la MTB…” Bocancii s-au umplut rapid cu apa, devenind lacuri de acumulare, jacheta moto si pantalonii de enduro, la fel, s-au imbibat cu apa si au inceput sa atarne pe mine, iar casca de moto off-road, pe langul faptul ca avea aproape un kilogram si jumatate, nu  m-a lasat sa respir ca lumea si mi-a obturat campul vizual, ca deh, aveam cozoroc… Plus ca trebuia sa o scot de pe cap pentru a bea apa din bidonul pe care il tineam… in rucsac, un alt lucru fara rost la cursele de XC si XC Marathon. Am mai vazut tipi cu casti moto la cursele de ciclism, poate ca arata “cool”, dar in realitate, nu as vrea sa fiu in locul lor dupa cativa kilometri.

  

Ce ar mai fi de comentat la poza asta? Noroc ca organizatorii aveau pregatit un cort incalzit! Morala, echipeaza-te asa cum trebuie, pregateste-te pentru cursa si niciodata, niciodata, dar niciodata nu abandona!
After Prima Evadare 2011: pana si telefonul s-a rusinat de mine, alegand sa se abureasca. Iata rezultatul final dar si o concluzie: niciodata, niciodata, dar absolut niciodata sa nu abandonezi cursa!