Vidraru Bike Challenge, race report de la Alex

Alex a participat la prima editie a MTB Skills and Boot Camp si de atunci am tinut constant legatura, a fost si la Level II si, cel mai bine este sa-i dam cuvantul pentru un race report de la Vidraru Bike Challenge. Cele scrise mai jos ne demonstreaza ca daca esti motivat si constant, iti vei indeplini obiectivele!

Vidraru Bike Challenge este primul concurs de MTB la care am participat in 2013 si-mi aduc aminte cum imi priveam cu un soi de admiratie amestecata cu compasiune pe cei de la tura de 90km si-mi spuneam “Sunt nebuni! Este mult prea mult” iar acum ma numar printre ei, poate ca media de 10km/ora nu este demna de luat in seama dar eu sunt multumit de rezultat.

VBC2016 a fost primul concurs de anul acesta si primul concurs la care m-am simtit pregatit si increzator (poate prea increzator) intr-un rezultat bun. Lunile de antrenament, recunoasterea pe aproximativ 70 km din traseu, bicicleta performanta mi-au dat multa incredere sa visez la un rezultat de 7 ore.

Cursa s-a defasurat astfel:

Primii 5 km pana pe baraj m-am incalzit, am intrat in race mode, pe prima coborare am aflat ca am uitat sa sterg alcoolul de pe frane dar ele  si-au intrat repede in parametri. La 40 de min am intrat pe prima urcare din padure unde am aflat ca in zona a plouat mult si recent, stiam ca umiditatea ridicata si traseul ud or sa-mi puna probleme, picioarele nu pareau sa mearga deloc, dupa aproximativ 1 ora am reusit sa ma mobilizez si sa-mi intru in ritm. Dupa aproximativ 3 ore si 38km am inceput urcarea de 13km catre Vf. Clabucet, urcare pe forestier din care facusem 10km la recunoasterea traseului, aici am avut MAREA surpriza, din cauza ploilor drumul se facuse praf, era plin de pietre, lemne si nisip adus de torenti si devenise mult mai dificil, mi-a luat 2 ore si 10 min sa fac 13km.
Dupa 1,5ore de urcat si 4,5ore de cursa s-a intamplat “ceva” m-au lasat puterile, de tot, am luat al 5-lea gel + un baton dar nu a parut sa se schimbe ceva, de aici s-a transformat intr-o cursa pentru supravietuire, nu am mai fost in stare sa abordez nici o urcare mai abrupta in bicicleta.
Am ajuns la punctul de control de la km 50 cu 20 de min inainte de limita de timp, a urmat o bucla de 10km in jurul Vf. Clabucet care mi-a luat 1 ora, apoi “coborarea”, mai exact o succesiune de portiuni de coborare cu urcare care m-au terminat psihic (fizic eram terminat de mult). De la km 60 am mers impreuna cu alt concurent, Iulian, asta ne-a ajutat un pic sa rezistam pana la capat. La ultimul punct de alimentare, km 72, am ajuns cu 1 ora si 10 min pana-n timpul limita, stiam cum arata traseul, ne inscriem in baremul de timp asa ca stateam la taclale cu cei din punctul de alimentare si mancam bananne “manjite” cu ciocolata care se topise, stii cum sunt alea dupa aproape 8 ore de pedalat? Nu pot sa-ti descriu.
De aici au urmat cele mai crunte 40 de minute de cand ma dau cu bicla, Iulian mergea in pic in fata, cam la 1 minut distanta si eu faceam tot posibilul sa nu-l pierd din vedere, eram complet epuizat, nu aveam putere sa mai fac nici macar pushbike. La un moment, cam cu 30 de min inainte timp limita am realizat ca totusi mai e timp si ca intru in barem, cumva, undeva, am gasit resurse, pe Iulian nu-l mai vazusem de ceva timp asa ca am inceput sa trag pe ultimele portiuni de urcare.
Si a venit coborarea, dupa cum NU se face am tras ca maniacul la vale ca “sa-mi iasa media” , pedalat in forta pe portiunile de plat dintre serpentine, facut! inclinat mult in viraje, avem! curba asta are multe sleauri adanci dar o contrapanta naturala, sari pe ea!, sincer nu cred ca am coborat ceva atat de repede si atat de concentrat si de “in the zone”, evident nu puteam sa nu cad dar am reusit sa fiu “pe faza” si nu s-a soldat cu nimic grav. Undeva, pe asfalt il depasesc pe Iulian si-i strig “mai avem timp!”.
Ultimul km de asfalt, fals plat, mai aveam 3-4 minute din barem, foaie mare, plamanii lasati undeva pe coborare si … opreste in fata mea un Q7 negru pe o trecere de pietoni si ma forteaza sa ma opresc de tot, din el se dau jos din el 3 cefe late, dupa 9 ore de pedalat mi-am adus aminte toate injuraturile din repertoriu si pentru o fractiune de secunda am avut intentia sa fac un mare scandal , noroc cu Iulian care ma depaseste strigand, “Hai! Mai avem putin!” l-am urmat si am trecut linia de sosire in sunet de vuvuzele (puncte bonus pentru ogranizatori)

Ce mi-a placut:
– sunt viu
– m-am simtit pregatit
– am fost foarte concentrat pe toate coborarile mai ales spre final si am reactionat la timp
– m-am alimentat


Ce nu mi-a placut:

– umezeala si traseul umed mi-au cam dat calculele peste cap
– caderea de la 4,5 ore, asta ma ingrijoreaza un pic
– recunoasterea am facut-o impreuna cu Andreea (in ritmul ei) pe traseu uscat si pe bucati ceea ce a dus la o grava subestimare a dificultatii traseului distrus de ploi
– bike fitting! Se pare ca bicla cea noua nu se potriveste tocmai “la fix” cu mine

Cifre:
– timp oficial: 08:59:08
– greutate: 103kg in dimineata concursului (se pare ca-mi place cifra asta ca e aceeasi de vreo 2 luni)
– puls: 138/158
– consumat:
– 5-6 litri de apa/isotonice
– 6 geluri Powergel + 1 baton
– 5 banane
– 40-50g ciocolata
– 20-30g de cascaval (a fost genial ca nu mai suportam chestiile dulci la un moment dat)
– aprox 150g portocala/grepfruit/mar

Iti multumesc pentru tot ce m-ai invatat si pentru ca mi-ai fost alaturi, anul viitor trebuie sa scoatem sub 7 ore!

Roger si felicitari!

Comments are closed.